45
Îmi port cu greu toți anii mei,
Cei mai multi stau îngrămădiţi în supa burţii, bolborosind
Cei mai noi mă înghiontesc în spate
Să-și facă loc în trupul meu;
Vor să ajungă la tămplă,
Unde sunt anii copilăriei, naivi şi prostuţi
Dar fericiţi, peste măsură de fericiţi!
Stau zilnic în
maşina mea ca într-o placentă
Acolo e cald, e plăcut,
Tolănit la volan ca un fetus,
Nu-mi mai pasă de nimic!
Am impresia, uneori, că sunt îtr-un cărucior cu volan,
Împins de un înger cu zâmbet diafan şi bun
Şi atunci îmi face plăcere să claxonez;
Lumea intoarce nervoasă capul,
Iar eu scot limba ca un spiriduş pus pe şotii.
La locul de muncă e liniştit şi curat,
Am în sertar mici zâmbete pe care le împart cu colegii.
Aici nu ne mai jucăm ca cei mici, ne jucăm ca cei mari:
Mi se deşartă bucăţi de iluzii mai mari sau mai mici,
Pe care le ajustez, le netezesc şi le îndosariez
După anii în care le-am trăit.
Seara, mă întind pe orizontul din dormitor
Şi îmi aştern peste trup un somn liniştit,
Visând crâmpeie din viaţa de dincolo de timp
Din care mă trezesc buimac în fiecare dimineaţă
În viaţa cu timp, cu mirosuri, cu dureri şi cu ceaţă.
