Marea mea

Credeai ca te-am părăsit neagro, de spumegai?

M-ai primit întâi cu răceală, dar am stiut

că aruncându-mâ-n brațele tale, mă vei

învăluii sufocându-mă cu sărutul tău rece

la început, apoi tot mai cald și-mi vei

clipoci în urechi însiropate șoapte de iubire,

frumoasa mea neagră, marea mea... dragoste!

Acum e dusă pe undeva

 

Răsufla alături ca orice felină distantă, tăcută, dar era
lângă mine, avea locul ei stabilit pe canapea,
vorbeam uneori, ea torcea îngânâdu-mi cuvintele
 
Acum e dusă pe undeva ca orice fellina căutând altceva
și poate se va întoarce în locul ei stabilit pe canapea
și amândoi vom toarce doar gânduri, nimic spunându-ne!