Recviem pentru Anemona

Un înger drag s-a înălțat la cer,
cu chipul transfigurat de durerile
acestei lumi. Domnul o va duce însă
în ape de odihnă și chipul ei va înflori
iar în anemona roșcată legănată de vânt
pe pajiști verzi, iar eu mă voi ruga
un fluturaș să fiu s-o pot iar săruta!

(dec 22.11.2023)

Când

Când încă mă cuprinde luna-n brațe,
și soarele clipește blând în ochii mei,
când încă mângâiat de vânt eu sunt
și ploaia-mi scurge încă de pe față
orice tristețe, de ce-aș îmbătrâni
când eu atât de bine știu iubi?!

Mângâind

 

Mâna mea era atât de caldă, încât
mângâind, înroșea obrajii fetelor
cuminți sub clarul de lună
mâna mea era atât de caldă, încât
mângâind, rotunjea trupul femeii mele
născând sub clarul de lună
mâna mea era atât caldă, încât
mângâind, răsărea pe buzele fiului meu
un surâs sub clarul de lună.
Mâna mea e acum atât de rece, încât
mângâind, tremură trupul meu
ghemuit sub clarul de lună.

Însingurare

 

Sunt atât de - nsingurat, încât
strâng perna în brațe seara,
dar ea se strecoară tiptil
lângă pat.
 
Sunt atât de - nsingurat, încât
când mă spăl pe față dimineața,
cel din oglindă se spală pe mâini
și pleacă.
 
Sunt atât de - nsingurat, încît
adorm seară de seară cu frica
că domineața voi pleca pășind ușor
să nu mă trezesc.