O firimitură uscată de psalm

Dă - mi, Doamne, o zi în care eu
să nu fac nimic, doar să deschid
larg fereastra, să închid ochii și
să tac, să simt adierea zilei în păr
să mă bâzâie muștele și furnicile
să-mi escaladeze ușor picioarele.  
Fluturii să-mi lipească pleoapele
vântul să-mi risipească șoaptele
seara, apusul să-mi taie răsuflarea
să - nvăț a mă simți în largul meu
cu moartea!
 

Hipnotică

Pășind  în dormitor, fereastra respiră liniștită
ușa nu mai scrâșnește, șifonierul tace, nu mai
mormăie printre haine, covorașele-mi sărută
tălpile din toate colțurile. Chipul din  rama
de pe noptieră îmi face cu ochiul, iar patul
geme când mă întind și cearșaful tremură
în cute de emoție! Perna îmi șoptește vise
plăcute. Și-atunci, din așternutul meu regesc, 
așa iubit cum sunt, mi-e greu să mă trezesc!