Amurg

Acum, când am respirat
toată iarba, toate florile,
toți copacii, toate păsările,

toate ferestrele deschise,

simt cum mă sufocă

această boltă zincată,

ce mă apasă pe frunte

cu niturile ei înstelate.

Elegie pentru o rusalie (efemeridă)

Din lac ieșind înaripată,

Ea zboară liberă în voie,

De hrană nu are nevoie,

O zi fiindu-i viața toată.

E-o zi de vară minunată, 

Plutește-n aer un fior

De dragoste dogoritor,

Sortitul când i se arată.

Se-apropie de el îndată,

Se înțeleg într-o clipită

Și e atât de fericită

Că tremură din aripi toată.

Dar, vai, când fulgeră o dată

Se sparge-n cer al ploii nor

Ce spulberă iubirea lor

Și plouă, plouă viața toată!