O zi mohorâtă pentru o femeie frumoasă

 Ea, suspinând, se pieptăna - n oglindă
 Cu gânduri incâlcite ce o făceau să plângă
 Cu fruntea încruntată și ochi învolburați
 Și râuri vineții brăzdând obraji uscați:
"Nu, nu-s eu asta, oglindă mincinoasă!”
 A spus ea, surâzând din nou frumoasă.

Elegie

Copile cu ochi mari și zglobii,

Care cu durere și  suferință

Să iubești, încă nu știi

Plăpândă ființă

Aleargă după mine, aleargă

Prinde-mi din urmă durerea

Și dă-mi mâna ta caldă

Ca mângîierea!