Când ai plecat

Nu ți-ai luat măcar un bun rămas
Și- nicio urmă n-ai lăsat în urmă
De-amar de vreme am un gust amar
Când spatele iubirii, într-o doară
Tui l-ai întors, făr-a clipi măcar
Și mi-ai lăsat îîn prag a ei povară,
Acum că nu mai suntem împreună
O port cu mine, nu am cui s- o las!

Maladivă

 

Slabit cum sunt, eu mă înghit cu greu:

Îmi e uscată carnea, ca de iască

Cu oase descleiate, pielea flască

Și în gâtlej un rânced gust de seu!

Mă simt acum din ce în ce mai greu

Și am fioruri reci, de gheață pline

De parcă al meu suflu ce mă ține

L-ar absorbi  în taină Dumnezeu!