Fuga (din tânguirile lui Iov, Iona și Daniel)

De ce fug eu mereu de Domnul meu
Și caut undeva să mă ascund?
De ce mi-ar fi mai bine mort, nu viu
Pentru că al meu suflet el al Său?
Nu știu.
 
Sunt pedepsit dacă mă pierd cu firea
Nu am răgaz saliva să-mi înghit
Că  viața trece, unde-i fericirea,
Vânări de vânt au fost tot ce-am trăit?
Nu știu.
 
Și spaime am în nălucirea nopții:
Dacă mă culc, oare mă voi trezi?
De ce-s lăsat mereu  în voia sorții
Și-odată mort, când iarăși viu voi fi?
Nu știu.
 
Până mă voi întoarce în țărână
Și desfătarea viermilor voi fi
De nu m-ai tulbura cu groaza Ta
Și fericit aș fi de m-ai chema
Să mă întrebi orice Tu vei voi
Și ce răspuns eu Ție îți voi da
Nu știu.

 

Endymion insomniacul

 

Parfumul greu al florilor de mac
Cu care mă ademenea Morfeu
Să iau o nouă formă-n visul său
Nu-I miroseam cu nasul înfundat.
În  ochii roșii, împăienjeniți
S-au prins toți ai săi fluturi rătăciți.
În poala nopții, Hypnos mi-a lăsat
De veghe să îmi stea ochii deschiși
Doar Luna mă privea prin geam pieziș
Întotdeauna ea m-a adorat!