E primăvară, se deschid
bobocii
Și aerul se umple de
miresme,
Vreau clipa s-o respir și
inchid ochii,
Dar simt mirosul
frunzelor uscate,
Care se frâng ușor sub
pașii tăi
Îndepărtându-se în miez
de noapte.
E primăvară, se deschid
bobocii
Și-lumea se îmbracă în
culoare;
Vreau clipa s-o admir și
deschid ochii,
Însă lumina soarelui mă
doare
Când se reflectă-n ochii
tăi de gheață
Ce șterg culorile bobocilor în floare.
E primăvară, se deschid bobocii
Clipind timizi cu-ale lor pleoape;
Purtându-le de grijă, deschid ochii
Cu-a mea suflare să le fiu aproape.
Și mi-e acum mai bine fără tine
Când toți bobocii mei au dat în floare!
Acesta-s eu, trăiesc în acest bloc
Cobor și urc mereu aceeași scară
De dimineață plec, apoi spre seară
Mă-ntorc ca să ocup același loc.
Adeseori nu -mi mai doresc deloc
Să mă întorc urcând aceeași scară
Aș vrea să locuiesc numai afară
Și să mă mut mereu din loc in loc.
Acesta-s eu, aștept la un ghișeu
Să îmi plătesc a vieții datorie
De parcă viața-i dată cu chirie
De un funcționar uitat de Dumnezeu!
