Eram o mare agitată-n vânt
Mușcând cu lăcomie din pământ,
Dar arșițile vremii m-au secat:
Acum sunt doar un lac întunecat
Și după serile în care sufăr
În zori de zi plutește un nou nufăr!
Când tu clipești
îmi răvășești
mii de gânduri
și nu mai știu
ce să-ți șoptesc,
doar tac
legănat
de genele tale.