Dincolo de tăceri

Atât de odihnitor e să tac

să nu spun nimic nimănui,

să nu răspund nici măcar

întrebărilor puse în gând.

 

Ochii mei, clipind, deseori

varsă lacrimi, înmugurind

silabe pitulate după fiecare

surâs al buzelor mele umede.

 

Silabele zi de zi înfloresc

în poezii rostite în șoapte,

Totuși, noapte de noapte

mii de versuri se ofilesc.  

Hai să mâncâm

 

Hai să mâncăm, i-am spus, ești sleit.

Strânge- ți aripile și șezi lângă mine,

dragul meu înger. Gustă din carne și

se va topi toată în gura ta ca roua

în plină zi.

Acel gol se va împlini și vei ști

când îți va fi sete și foame și

atunci tu mă vei pizmui că 

Domnul gustă din carnea mea

Zi de zi.