Anotimpuri

Primăvara e mereu capricioasă
Și vara se lasă rugată mereu
Toamna își varsă lacrimi pe alei
Și iarna îmi îngheață vorbele pe buze.
Doar fetele ce îmi răpesc privirea
Cu ochii verzi ca iarba-n primăvară
Cu ochii oglindind cerul de vară
Cu ochi de mure în poieni de toamnă
Cu ochii conului de brad sclipind în iarnă
Îmi plămădesc în suflet fericirea.

Selenară

Cu noaptea cuibărită în plete
ea a urmat luna sclipind pe alee.
Rămas fără vise, m-am trezit
buimăcit. Nici noapte nici zi
nu se arăta și ea era deja departe.
Pe buze mi se topeau toate silabele
și am stat tăcut până când pe obraji
mi s-a prelins roua de dimineață.