Ei doar au stele cu noroc
Și prigoniri de soarte
Eu am Mântuitorul meu
Și nu cunoaștem moarte!
Ceasul tău, Doamne, a fost prea greu pentru ei,
și au adormit ca niște copii ce nu au crezut
că Tatăl lor poate fi întristat de moarte.
Ei așteptau să fie treziți, hrăniți și iubiți,
de plâns, știau să plângă oricum!
