Povestea motanului încălțat

 

Și motanul încălțat a strigat:
vedeți lanurle acestea legănate de vântul dimineții?
vedem, au răspuns ei,
 ei bine, sunt ale poetului Daniel de Brăila.
Vedeți  grădinile acestea zâmbind sub roua dimineții?
vedem, au răspuns ei,
ei bine, sunt ale poetului Daniel de Brăila.
Mirați, au întrebat ei:
dar de unde are poetul tău toate acestea?
ei, cum de unde, a răspuns el:
de la Cel ce omului i-a dat să moștenească pământul!

palpitații

Pe ramurile inimii mele flutură
aripi de fluturi, de păsări albe
de păsări negre, deseori de vânt
că uneori nu mai respir niciun cuvânt,
dar am învățat să îmblânzesc zilele,
iar ele îmi ciugulesc din palmele ochilor
toate culorile calde și sunt atât de fericit
că-mi fuge pământul de sub picioare!