O geană de Lumină

M-a trezit o geană de Lumină
în plină noapte și am clipit.
Mi-a mângâiat părul, mi-a
umezit ochii și mi-a înflorit
buzele într-un surâs. Era atât
de bine, era atât de frumos,
până când soarele a răsărit.

Marea mea

Credeai ca te-am părăsit neagro, de spumegai?

M-ai primit întâi cu răceală, dar am stiut

că aruncându-mâ-n brațele tale, mă vei

învăluii sufocându-mă cu sărutul tău rece

la început, apoi tot mai cald și-mi vei

clipoci în urechi însiropate șoapte de iubire,

frumoasa mea neagră, marea mea... dragoste!