Un alt fel de paradis

Oamenii vor să zboare
așa cum păsările zboară.
Oamenii vor să înoate
așa cum peștii înoată.
Oamenii fac galerii sub
pământ, precum cârtițele
și se arcuiesc ca felinele.

Însă păsările zboară
pentru că zboară,
peștii înoată și atât.
Cârtițele nu văd niciun om
sub soare, iar felinele dorm
cât timp toți acești oameni
nu le tulbură paradisul.

Fuga (din tânguirile lui Iov, Iona și Daniel)

De ce fug eu mereu de Domnul meu
Și caut undeva să mă ascund?
De ce mi-ar fi mai bine mort, nu viu
Pentru că al meu suflet el al Său?
Nu știu.
 
Sunt pedepsit dacă mă pierd cu firea
Nu am răgaz saliva să-mi înghit
Că  viața trece, unde-i fericirea,
Vânări de vânt au fost tot ce-am trăit?
Nu știu.
 
Și spaime am în nălucirea nopții:
Dacă mă culc, oare mă voi trezi?
De ce-s lăsat mereu  în voia sorții
Și-odată mort, când iarăși viu voi fi?
Nu știu.
 
Până mă voi întoarce în țărână
Și desfătarea viermilor voi fi
De nu m-ai tulbura cu groaza Ta
Și fericit aș fi de m-ai chema
Să mă întrebi orice Tu vei voi
Și ce răspuns eu Ție îți voi da
Nu știu.