Elegie

Mi-am îndesat iubirea cu limba în locul măselei de minte
scoase acum ceva timp și nici nu mai știu ce mă doare.
Strivite de pleoapele grele, visele mi-au sângerat ochii.

Mi-am înmuiat în salivă dorințele care s-au scurs
pe bărbia nerasă. Tâmplele au transpirat amintiri
pe care le-am șters cu degetele unite-n rugăciune.

Iubire înghițită în sec

A trecut o veșnicie de când rosteam
între noi, cuvinte proaspete ca roua
de dimineață. Acoperite de praful
timpului, au devenit limbă moartă.
Și chiar de vom reînvăța a le rosti
astăzi, nu ne vor mai spune nimic.