Cuvântul pierdut

La început a fost Cuvântul
Din care noi ne-am arătat,
Cuvântul care ni s-a dat,
Și de cuvânt ne-am bucurat
Noi, lumea toată.
 
Am vrut o lume minunată
Și din cuvântul ce-a fost dat
Alte cuvinte-am înșirat
În fraze lungi ce au schimbat
Azi, lumea toată.
 
Am împânzit ca niciodată
Cuvinte fără conținut,
Numai pe Cel de la-nceput
Plin de iubire L-am pierdut
În lumea toată.

 

Îngemănare

Când dorm, în vis apare cel
ce-s eu, dar nu suntem la fel,
e parcă mai înalt și mai matur
sigur pe el, iubit de cei din jur.
 
În visul meu el lumea o împarte
în cei care-i aduc mereu ofrande
și intre cei înmărmuriți mereu
de vocea tandră și de chipul său.
 
Și eu mă plec stingher in fața lui
Știind că el sunt eu și altul nu-i.
Cu inodieli pe fruntea mea săpate
Înghit in sec a lui seninătate.
 
Când mă trezesc, apare cel
Ce-s eu, cel care sunt la fel
Unui copil uitat printre copii
Ce viața mi-o trăiesc în poezii.