Un susur de nespus

E-atâta puritate în suflet de copil
Ca blânda adiere în dimineți de-april.
În palma unei fete e-atâta mângâiere
Și brațul unui tânăr mustește de putere!
 
Cu cât parfum te-mbie petala unei flori,
Ca-ntr-un apus de soare risipa de culori.
Lumina lină umple cerul de dimineață
Și-n inimile calde pulsează - atâta viață!
 
Încât atunci când singur, îngândurat la masă
Tu stai, gustând din pâinea și vinul de acasă
Și-auzi, cînd închizi ochii, un susur de nespus
Zâmbește, lângă tine respiră blând Iisus!

Iona și kikayonul

                                   

                                                            “Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul”                                                                                                       (Iona .1:3)

Când Dumnezeu l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală și s-a culcat
Ca un fiu risipitor și nepăsător
Față de harul primit.

Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munților,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile și trei nopți nesfârșite;

A strigat și s-a rugat către Domnul,
Și a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduințele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!

Mila lui Dumnezeul l-a salvat,
Iar Iona și-a spus tăios profeția
Îngrozind cu moartea pe niniveni.
Dar profeția lui nu s-a împlinit,
Căci Domnul s-a îndurat

De ceilalți copii, care nu știau
Să deosebească dreapta de stânga lor.
Iona s-a îmbufnat, s-a supărat
Și n-a vrut să se întoarcă acasă,
Dând din picioare în plin soare.

Atunci, Dumnezeu i-a dăruit
Un kikayon colorat și umbros,
De care Iona s-a bucurat,
Dar tot capricios a rămas.
Văzând că este un copil
Alintat, Domnul i-a luat
Kikayonul și l-a certat!

Un copil, o buburuză și-o aripă de înger

Prins într-un trup fraged de copil, sufletul meu privea cerul, marea, florile și zarea,
Care-mi trezeau mirarea, tristețea, înduioșarea, încântarea și alte emoții înnăscute,
Din propriul trup nu vedeam decât muchiile și, dacă închideam un ochi, vârful nasului,
Locul preferat al gâzelor, de care e plină lumea aceasta, printre multe alte ființe;
Aveam și eu un loc preferat denumit acasă, acolo unde era mama, tata, fratele,
Numai suflete îngemănate, care se recunoșteau fără să își privească chipurile;
Observasem că mama avea ca și mine, aceeași lună plină la capul ulnei
De la încheietura mâinii cu care întindea meticulos untul pe felia de pâine,
Iar tata, păr cenușiu pe tot antebrațul mâinii cu care ținea stâns ghidonul bicicletei
Pe care învățam prima dată să merg și unghiile lui tăiate prea scurt mă furnicau.
Fratele meu avea mâinile mai plinuțe cu luna plină ascusă sub piele ca după nori.
Mă înduioșa tot ce e firav, precum o buburuză roșie cu picățele ca fața de masă;
O lăsam să zboare de pe vârful degetului și spuneam Celui din preajma mea:

“Uite, a zburat!" și sufletul meu era atins de aripa Lui fină ca puful de păpădie.

Totuși, marea ...

Cu fruntea încruntată în valuri cărunte
E tare supărată și face spume
Că nu mai e dorită așa cum era
De cei mulți, care se scăldau în apele ei.
E totuși mângâiată de unii care o cântă, ca mine,
De care era plictisită și indiferentă
Înainte de timpul ăsta înfierbântat de viroze.
Acum însă, îmi șușotește că mă dorește
Și se gudură pe lângă mine ca o pisică tărcată
Mă cheamă la ea... marea, nu tu!

Nostalgie

Viața întoarce foaia înainte,
Deși n-am prins tot jocul de copil,
Pe tânărul ce-am fost, nu-l mai țin minte
Nici n-am avut, cât aș fi vrut, iubiri.

Viața întoarce foaia înainte
Și tare aș întoarce-o înapoi
Tânăr să fiu, să mă fixez în minte
Și să sărut cu patos buze moi.

Viața întoarce foaia înainte,
Nu mai citesc, pe ochi e-un văl de ceață
Aș vrea să dorm și să visez cuvinte
Și foaia să se-ntoarcă-n altă viață!

Dorință

Aer respir tare

Sufletul mă doare
Și de - atâta viaţă
Mi se face greaţă.

Uneori, în vis
Cad într-un abis
Şi plutesc uşor,
Abur incolor.

Nu doresc să fiu
Cineva vreodata,
Vreau doar fiu să-Ți fiu,
Dumnezeule, Tată!  

Bunica face gogoși

deliciose! chicotesc nepoții, clefăind.

Bunica râde.

Poem virtual

Deși browser-ul meu conține multe informații
și-l actualizez periodic cu trăiri și sentimente,
multora le par învechit, cu o interfață neprietenoasă.
Chiar și tu mă folosești tot mai rar, nu-i așa?
Însă, te rog, nu mă dezinstala din inima ta!

Sevraj (Frimituri de psalm)

                                            

Te sorb, Te-nghit, Te savurez

Cu Tine zilnic, Doamne, mă dopez,

Nu mă mai satur de fiinţa Ta

Sunt in sevraj când nu te pot gusta,

Și mângâiat eu sunt doar atunci când

Tu mă sedezi ușor cu Duhul Sfânt.

(varianta 03.08.2020)