Cu fruntea încruntată în valuri cărunte
E tare supărată și face spume
Că nu mai e dorită așa cum era
De cei mulți, care se scăldau în apele ei.
E totuși mângâiată de unii care o cântă, ca mine,
De care era plictisită și indiferentă
Înainte de timpul ăsta înfierbântat de viroze.
Acum însă, îmi șușotește că mă dorește
Și se gudură pe lângă mine ca o pisică tărcată
Mă cheamă la ea... marea, nu tu!
E tare supărată și face spume
Că nu mai e dorită așa cum era
De cei mulți, care se scăldau în apele ei.
E totuși mângâiată de unii care o cântă, ca mine,
De care era plictisită și indiferentă
Înainte de timpul ăsta înfierbântat de viroze.
Acum însă, îmi șușotește că mă dorește
Și se gudură pe lângă mine ca o pisică tărcată
Mă cheamă la ea... marea, nu tu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu