Dimineți

Mă scarpin de vise și mă trezesc buimac, când
amintirea ta își plimbă mâinile pe fruntea mea
fierbinte și pânza dimineții se țese-n ochii mei
dureroasă. Liniștea înmormântează cuvintele
în gura uscată. Doar un suspin se strecoară ușor
din mine, căutând obrazul tău trandafiriu ca viața.

Timpul tatălui

Dacă pentru fiul fiului meu

timpul e neted ca-n palmă

și pentru fiu, cu grijă împăturit

pentru mine, de bună seamă,

timpul este mototolit.

 

Să nu cazi, să nu te pierzi

Îți amintești când erai copil

și viața te ținea de mână

să nu cazi, să nu te pierzi?

Viața ta erau mama, tata,

toți acei oameni uriași

care știau și vedeau totul

și-ți ofereau și ție porții mici

din existența, când dulce,

când amăruie.Tu gustai,

însă nu te săturai cu firimituri;

Doreai să știi și să vezi totul, 

să fii acel uriaș care mușcă

din nori. Tu ești viața acum,

și poți gusta porții mari

din existența, când dulce,

când amăruie; Știi și vezi 

totul, dar nu înțelegi nimic

și ții străns de mână un copil

să nu cazi, să nu te pierzi!

La radio

 

Anunță la radio, în timp ce conduc,

cer noros cu precipitații extinse.

În timp ce conduc, ascult melodii

fredonate de noi, cândva.Între timp,

picură deja pe obraji primii stropi.

Timpul virozelor

Toamna, vremea racită

tremură din toate frunzele.

La asfințit, soarele scuipă

O spută  galbui - sângerie

și dispare de pe cerul livid,

care, sleit și toropit de somn

nu-și poate tine aștrii deschiși.

Luna palidă strănută, împroșcând

văzduhul cu nori plumburii. 

Eu stau cu genunchii la gură,

învelit pe fotoliu, sorb un ceai cald

și, din când în când, tușesc

un poem. 

Desprea povestea cu lupul (joc)

Eu cred că bunica l-a mâncat pe lup 

Pentru că ea spune mereu copiilor

"Mănca-te-ar mama să te mănânce",

Ori, poate Scufița Roșie l-a mâncat pe lup 

Pentru că ea are o foame de lup, 

Când mănâncă din plăcintele mamei. 

Sau poate că un lup l-a mâncat pe lup 

Pentru că, vorba ceea, lupul e om pentru lup.

Când iubești

 

Locul de lângă mine

Am un loc gol

pe pat, lângă mine,

la masă, lângă mine,

pe bancă, lângă mine,

în mașină, lângă mine,

pe stradă, lângă mine

în viață, lângă mine.

Cine știe, cândva

poate te vei întoarce 

la loc, lângă mine.

Risipiri

Privirea ta lasă riduri adânci 
pe chipul meu întristat, 
cuvintele tale tăioase 

sfâșie iubirea noastră 

în bucăți, care se risipesc 

pe pământul făgăduințelor uitate.

Nocturnă (Dezvelire)

Noaptea, ne dezvelim unul de altul
în somn și, tremurând din tot sufletul,
ne împăturim cu anii trăiți împreună,
care devin tot mai mulți și mai grei, 
încât îi lăsăm să lunece ușor de pe noi
și, tremurând din tot sufletul, ne trezim
ca să ne învelim, din nou, unul cu altul.

Divin

Mai lasă-mă, Iubire, să te respir în flori

Mireasma ta suavă împrospătează viața

Și ochiul meu să guste aroma de culori

Cu care ne îmbie lumina, dimineața.

 

Cu mirul tău, Iubire, m-ai uns de-atâtea ori

Că m-ai dospit pe mine izvor de viață nouă,

Ca trupul meu să fie țărână pentru flori,

Iar sufletul să fie pentru petale, rouă.

Matinală

M-a vizitat o poezie - n zori
cu roua dimineții pe - obrăjori
dintr-un picior dactil, ea mă zorea
să o recit, altfel mă părăsea!
Dar ritmul meu fiind mai sincopat,
frumoasa alintată a plecat,
lăsând în urmă un parfum discret
înviorând un suflet de poet!