Am fost cândva un tânăr cu sufletul rebel
Mă tăvăleam în iarbă și mă certam cu luna,
Mă tăvăleam în iarbă și mă certam cu luna,
Să mă încrunt la soare, nu mă feream defel,
Să mușc din buze roșii sau măr, mi-era totuna.
Neîmblânzit din fire, nici blândelor poiene,
nici blândelor iubite, nu prea le-am fost fidel,
jucându-mă cu viața, de vreme n-aveam vreme,
dar m-am smerit când Domnul strigat-a: Daniel!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu