Pasiune

Mi-era foame de tine și ți-am frânt inima,

care  pulsează albastră sub pleoapele mele.

Zâmbetul meu lucește ca lama de cuțit

și-mi întind cu limba pe buze sângele tău

cald și sărat ca spuma scuipată de mare

la țărmul pe care ai apărut tu, o sirenă

atât de fragedă, atât de gustoasă!

Declarație

Mi s-au furat grădinile cu flori
Mi s-au furat parcurile cu copaci
Mi s-a furat petecul azuriu de cer
Pătat cu norul meu alb-cenusiu
Când mi-am șters privirile-n sus
Mi s-a furat căscatul gurii mele
Cu care înghițeam mici felii
Colorate din ferestrele lumii
Mi s-a furat îmbrățișarea
Cu prietenii mei dragi
Mi s-a furat respirația
Largă cât pofta de viață
Iar ei, hoții, ca să tac
Și să nu suflu ceva
Mi-au astupat
Gura și nasul
Cu o bucată
De cârpa!

Doar mângâierea

Mă trage umbra trupului întruna
printre zăbrelele de ziuă și de noapte.
Zgâriat de timp, am riduri peste tot,
iar palmei mele - i cade tencuiala
până rămâne numai mângâierea
caldă, imaterială ca lumina
cu care voi atinge nemurirea.

Apatie

 

M-am săturat de mine până-n gât, 

Un trup greoi, un chip posomorât, 

De-o vreme mă privesc ușor căscând 

Și mi-aș întoarce spatele oricând.. 

Am suflet tânăr într-un trup sleit 

Nu vreau să cred că am îmbătranit, 

Aveam un trup frumos până mai ieri 

Și lipsă nu duceam de mângaieri. 

Când trupul alintat era de-o fată 

Se altoia pe trupul ei îndată 

și plin de viață, viată dăruia, 

Iar frageda făptură - nmugurea. 

Dar astăzi, trupul meu nevoie are 

Să îl masezi acolo unde-l doare, 

Deși îmi este silă să -l privesc 

Durerea lui mă face să -l iubesc!

Ploaie și dragoste

În timp ce - mi îndulceam viața
cu o linguriță de dragoste
și savuram visul zilei la masă,
citeam ploaia care - și tasta
cuvintele pe geamul ferestrei,
picătură cu picătură, așteptând
seara, când vei pica vaporoasă
în vasul brațelor mele de lut.

În seara asta voi vorbi

În seara asta voi vorbi cu Dumnezeu, 

nu mă las până nu îmi va răspunde 

la unele întrebări, chiar dacă-i par mărunte. 

Ei, mă alint și eu așa, deoarece știu bine 

că El stă la ușă și bate și dacă îi deschid 

voi sta de vorbă cu El și El cu mine. 

Așa că am luat o pâine și o sticlă cu vin 

fiindcă Lui îi place sa mănânce la masă 

și să bea cu cei păcătoși  la ei acasă. 

Am fost și cu sărmanul din colț atent 

Și i-am lăsat un bănuț, tare s-a bucurat

e cam sărac cu duhul, dar bun băiat. 

Acasă ajuns, am vrut nevestei să-i spun 

să gătească pentru un oaspete ceva bun. 

Ea a văzut sticla de vin și s-a supărat: 

"Vin știi să bei, dar de mâncat ce mâncăm?" 

m-a întrebat. Eu m-am înroșit, am mormăit

ceva, dar nu se auzea pentru că cel mic 

omora niște oameni care urlau de durere;

I-am închis calculatorul și i-am cerut 

să-și scrie temele, jocul e timp pierdut... 

Ea tot vocifera, eu m-am închis în baie 

cu mobilul și am bârfit pe facebook. 

Apoi am ieșit tiptil, să nu fiu văzut 

cu sticla de vin și un colț de pâine 

m-am dus pe verandă și am băut

și buștean voi dormi până mâine!

Elegie de prânz la serviciu

Am primit o agendă nouă la serviciu.

Deschizând-o, i-am desfăcut ușor

paginile albe, moi și atât de goale

că mi s-au îmbujorat deodată obrajii.

În fiecare zi o îmbrăcam cu cifre

și litere țesute de-a valma și în grabă;

Uneori, o strângeam cu răutate în mâna

asudată de stresul de la serviciu

și-i pătam neglijent cu cafea, paginile,

pe care și le strângea apoi sfioasă și tristă.

Într-o ședință cu ore lungi și prăfuite,

am răsfoit-o, căscându-mi plictiseala

și m-am îngrozit cât de ponosită era.

îmbrăcată șleampăt în cifre și litere urâte.

Ea se tot închidea rușinată, evitându-mi

degetele și m-a cuprins remușcarea!

Era doar prietena pașilor mei pierduți

prin holuri lungi și reci ca niște cavouri.

I-am rupt, atunci, cu grijă, paginile pătate

i-am netezit duios o nouă pagină goală

și-am îmbrăcat-o, țesându-i cu drag

o poezie frumoasă, precum o rochie de bal.

Vanitas

Tu viața ți-ai trăit-o atât cât se cuvine,

cât mai există unii ce te cunosc pe tine;

Cândva erai un idol, erai în trendul vremii,

ai desfătat o lume, vei desfăta și viermii.

Când nins îți este părul, o nouă primăvară

te va topi ca neaua sub arșița solară.

Ce să-ți mai spun

Ce să-ți mai spun, azi m-am plimbat.

Era un soare cald și blând,

dar mă simțeam înfrigurat...

în minte se stârnea un gând

năvalnic, ce m-a tulburat.

Ce gând era, păi cum să-ți spun,

era un gând rebel, iscat

de dor de ducă, dor nebun

să plec, cum și tu ai plecat

pe al tău drum.

Ce să-ți mai spun, nu ești aici

și totuși, iată, o să-ți spun

ce am făcut, ce fac. Nu zici

nimic, cum nu ziceai

nici când aici

erai.

Eu știu că tu auzi ce spun

de ești cu mine, de nu ești,

pentru că noi suntem oricum

eroii propriei povești.

O virgulă

Mă simt uneori stingher
ca o virgulă pusă greșit

între subiect și predicat.

Mi-aș dori să fiu o virgulă

pusă în rând cu celelalte,

după cuvintele iubire,

dorință, suferință, dor,

mai ales după suferință!

Ninge (Haiku)

Pe mâneca mea

s-a așternut zăpadă.

Nu mă ții de braț!

Dar când întâlnesc o femeie

Întotdeauna am cuvintele la mine
când vorbesc cu prietenii mei,

fac gesturi largi, teatrale și râd

atât cât îmi permit urechile;

Dar când întâlnesc o femeie

al cărei parfum înmugurește copacii,

nu fac niciun gest și mă bâlbâi 

cu urechile pleoștite ca un cățelandru

și când ea mă întreabă dacă am spus ceva

eu îngân ca un sugar neînțelesele cuvinte

cântate de o mamă când își leagănă pruncul.