Mă sâcâie uneori câte-un dor
scârțâind în bătaia respirației,
până mă trage curentul tristeții.
Ar trebui să închid ferestrele
viselor virotice de primăvară
care-mi înfierbântă sufletul,
și îmi strănută dorințele,
Mi se lipesc de laringe cuvintele
și mă trec toate frisoanele iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu