Seară de iulie

Cu mantia Profetului Ilie,
Luată împrumut, sper să o știe,
Am profețit și am făcut minuni
Printre căței, pisici și doi lăstuni.
Și am tunat, și am turnat o ploaie
Pe lumea care se scurgea șiroaie.

Și suspinând, spre seară, obosit

Un pic, în Carul mic m-am tolănit,

Iar mantia Profetului Ilie
Am prins-o-n colțul Lunii argintie.

Dincolo de oglindă

Când te vei simți odihnit

de somnul lin al pietrelor,

când te vei simți privit

galeș de flori printre fluturi,

când te vei simți mângâiat

de plăpândul surâs al luminii,

când te vei simți chemat

de păsări lunecând în văzduh,

atunci te vei trezi din viață

în lumea de dincolo de oglindă.

Dincolo de zenit

Când începuse soarele să răsară

pe orizontul ochilor larg deschisi

mi se făcuse așa o poftă de viață

că o inghițeam pe nemestecate

cu tălpile lipite bine de pământ

și gânduri albe incolțeau in minte.

Acum, soarele e dincolo de zenit

norii se incruntă pe fruntea mea,

ploaia șterge urmele tălpilor mele,

vântul serii îmi mătură gândurile;

Mi-a mai rămas jumătate de viață

și doar o mestec, n-o mai inghit!

Chiar acum

Soarele se joacă în ochii mei
chiar acum,
oamenii care trec, zâmbesc
chiar acum,
copiii veseli ne fac cu mâna
chiar acum,
copacii își deschid mugurii
chiar acum,
o mierlă începe să cânte
chiar acum;
și toate astea pentru că tu
chiar acum,
mi-ai spus că mă iubești.