Gerontică

Când viața incepe să-mi trosnească prin oase
sunt deja copt cât să-i satur de mine pe toți
cuvintele imi sunt tari, sărate și piperate,
nu se înghit prea usor, uneori  dor și nici
nu prea mai am interjecții dulci ca desert,
însa pot turna picături demiseci de silabe
să le soarbă ușor femeile plinuțe de viață
cu buzele uscate mult însetate de sărutări
umede ca roua proaspătă de dimineață,
cu tinerețile spălate, care nu mai atârnă
bine pe trup. Anii îmi sunt tot mai scurți,
șifonați și rupți ici și colo de realitate,
încât i-aș înghesui pe toți într-un ungher
din șifoner, aș închide ușa în urma lor
și aș trăi așa cum m-am născut, gol.