De unde să știe ei că ploaia e numai a noastră,
că numai noi doi îi călcăm veseli băltoacele
și ne gustăm unul altuia picăturile de pe obraji?!
Ei trec încruntați, îngrijorați, neajutorați.
ploaia e rece cu ei și frigul le pătrunde în oase,
pentru că ploaia ne iubește numai pe noi.
Ploaia nouă ne picură-n ochi rouă proaspătă
ca să ne înflorească mereu iubirile în priviri
și răpăie în ritm de dans numai pentru noi.
Și când ne vor crește printre riduri tristețile
de nisip și ochii uscați vor tânji după lacrimi
ploaia va lăcrima, ploaia va plânge pentru noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu