Timpul cuvintelor

 

Vezi, tu, regretele s-au așternut
Ca neaua peste frunze moarte
Și mă gândesc s-o iau de la-nceput;
 
De tinerețe însă mă desparte
Insuflețirea, crezul ce-am avut
Lăsat în urmă, undeva departe.
 
Și vinul parcă nu mai are gust,
Nici pâinea nu mă mai hrănește bine,
Iar sensul vieții- n viață l-am pierdut.
 
Acum nici nu mai știu ce e cu mine
Și ce anume-n viață aș fi vrut,
Am tot sperat ceva ce nu mai vine.
 
Iubirile frugale m-au durut
Atunci când au plecat de lângă mine
De parcă niciodată nu m-au vrut!
 
De rugăciune zilele-mi sunt pline
Și totuși, de aș ști că sunt iubit
De Dumnezeu, m-aș minuna de mine!