să nu mai fiu cu
ochii pe mine tot timpul
să nu mă mai privesc
dimineața în oglindă
să nu mai fiu aspru
cu mine seara
chiar dacă fac umbră
pământului
degeaba.
N-am înțeles nicicând
graba de a zidi
și cred că o
bormașină găurind un zid
e trâmbița nemiloasei apocalipse
și încurc cele
lumești cu alte lumi
din povești.
Eu mai cred că petalele
devin fluturi
ca floarea să poată
săruta altă floare;
prin al meu cânt eu lumea
descânt
și aduc o rază de
soare pe frunțile
celor ce plâng.
Eu sunt nătâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu