Întors în Ithaca, Penelopa ridică sprâncenele

După o lungă despărțire a trupurilor noastre,
eu fiind dincolo de marea ochilor tăi, ascuns
între buzele roz de orhidee, m-am întors la tine.
Deși te uiți la mine, pari a nu știi cine-s eu.
Vino iar în patul cu picior de măslin viu
să te așterni lângă mine și să ne vorbim.
Avem atât de multe să ne spunem, încât
divina Fecioară ne-a lăsat răgaz veșnicia!