Atât de odihnitor e să tac
să nu spun nimic nimănui,
să nu răspund nici măcar
întrebărilor puse în gând.
Ochii mei, clipind, deseori
varsă lacrimi, înmugurind
silabe pitulate după fiecare
surâs al buzelor mele umede.
Silabele zi de zi înfloresc
în poezii rostite în șoapte,
Totuși, noapte de noapte
mii de versuri se ofilesc.
Hai să
mâncăm, i-am spus, ești sleit.
Strânge- ți aripile și
șezi lângă mine,
dragul meu înger.
Gustă din carne și
se va topi toată în gura ta ca roua
în plină zi.
Acel gol se va împlini și vei ști
când îți va fi sete și foame și
atunci tu mă vei pizmui că
Domnul gustă din
carnea mea
Zi de zi.
spunea că El deseori se înfierbânta, în rest
era cald și bun ca o gogoașă cu migdale,
din care dacă guști, n-ai cum să nu-L iubești!
Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul;
