Mic poem cu un om, un motan și un câine

M-am furișat în această viața
ca un pisoi curios, ca un cățel
dând din coadă. Nu am trăit
însă nicio bucurie deplină.
M-am îngrijorat mai mereu
de soarta mea, de soarta ta,
de soarta fiului meu. N-am râs
din plin niciodată, m-au mișcat
însă toate lacrimile vărsate.
Am simțit o inimă caldă
pulsând într-un motan
prins de ceafă și într - o
răsuflare umedă de câine.
Eu îmi simt inima pulsând
atunci când mi-e frică
sau atunci când iubesc,
însă caldă n-o simt nicicând!