Portretul Annei Ahmatova de Nathan Altman (1918)
“Eşti singur azi
şi-mpovărat de tine,
De slavă şi de visuri despărţit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.
Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare,
Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat?
Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.” *
(* traducere de Madeleine Fortunescu)
Îmi spui acum că nu mai ești
fierbinte
Doar cânți durerea fără-a
te durea
Și că de mine-ți vei aduce-aminte
De parcă pentru tine-s
mort deja.
Tristeți sporind, trec nouri
la fereastră
Când mă întrebi ce
rugăciuni să faci
Doar una-ți cer pentru iubirea
noastră
Ce a murit... și-apoi tu poți să taci.