Alean

Această zi este neimplinită,
poate că soarele s-a plictisit
să apună, e tot mai cald,
poate că vântul a răgușit
și nu - mai șuieră prin păr,
e tot mai cald, iar zulufii tăi
umbroși nu mai sunt azi aici
să - mi răcorească fruntea.

Hipnotică

Eu viața toată nu o pot trăi
o părăsesc in fiecare zi
în somn.
 
Și când răsare-n soare altă zi
cu apă mă botez a mă trezi
din somn.

Chemarea

Copilul meu, jucându-se sub soare,
În parc cu ceilalți copii
El, uneori, privirea - ntrebătoare
O întorcea să mă poată zări.
 
Văzând că tatăl său îl aștepta
Se bucura, dar dacă îl chemam
Să mergem către casă, se ruga
Răgaz un pic cu joaca lui să am.
 
Înttorc și eu privirea - ntrebătoare
Spre Tine, Doamne, dar nu Te zăresc,
Dar, dacă pentru mine ai chemare
Spre casa Ta, eu n-am să zăbovesc!

Experiență

Lăcrimând,

ochii mei au învățat să privească absențele.

Însetând,

buzele mele au învățat să guste prezențele.

Mângâind,

palmele mele au învățat să audă tăcerile.

Respirând,

sufletul meu a învățat să-și înalțe aripile.

Ceață, frig și autobuze

Azi am urcat într-un autobuz,
scaune scrijelite de amintiri
oameni ce nu mai știu zâmbi
îmbufnați, moțăind a moarte
un sarcofag pe roți, mi-e frig
și abia aștept oriunde să cobor.

Paradisiacă

Versurile mele  sunt scămoșite din rai
de muze și îndrugate pe fusul cuvintelor
din care croșetez aripi de îngeri, preșuri
de nori, dantele de iubiri și lacrimi.
 
Versurile mele sunt scămoșite din rai,
recitându-le veți primi aripi de înger
însă  în lumea asta grea, nu vor zbura
vor fi ori o grea, ori o ușoară povară.

O altă firimitură de psalm

 

Eu nu-s ca David, când păstor, când rege
Sau precum Iov, când bogat, cînd sărac,
Când fariseul Saul și-apoi apostol Paul
Cînd cetățean de rând, când om de stat,
Eu sunt doar fiul alintat de Dumnezeu
Ce risipesc în viață harul Său.

 

Trecut-au timpuri

În jurul meu totul era atât de mare
precum  piciorul mesei, de exemplu
care părea coloana unui templu.
Afară când ieșeam, prieten eu eram
cu buburuze, libelule și cu fluturi.
 
Când am crescut, totul s-a micșorat
piciorul mesei nu se mai zărea
pe masă, doar țigări, gin și cafea.
Afară când ieșem, prieten eu eram
cu zâmbete, zulufi și cu săruturi.
 
În jurul meu totul e-atât de liniștit
pe masă un pahar de vin și pâine
sorb și mânânc, clipind ziua de mâine.
Și când afară ies, prieten sunt
cu ceață, promoroacă și cu vânturi.
 

Rubaiat cu flori

Bobocii s-au deschis și - au dat în floare
Și florile - au surâs gingaș spre soare
După un timp, tristețile le-apasă
În cimitir, cine să le miroasă?

Platitudine

În fiecare zi mă scol de dimineață
Mă duc la muncă, seara iau mâncare
Și fiecare zi e-aceeași picătură care
se scurge monoton din astă viață.
 
Iar, sâmbăta și duminica dorm.
 
În piața-n care eu iau de mâncare
Surâde vesel un calic nebun
Care se bucură de viață-oricum
De-afară tună, plouă sau e soare.
 
În fiecare zi mă scol de dimineață
Mă duc la muncă, seara iau mâncare
și fiecare zi e-aceeași picătură care
Se scurge monoton din astă viață.
 
Iar, sâmbăta și duminica dorm.
 
În piața-n care eu iau de mâncare
Unde surâde un calic nebun
Eu lângă dânsul uneori mă pun
Și râd atât de mult, încât mă doare.

Epitaf

Azi alte flori surâd soarelui meu
și alte păsări îmi dunghează cerul,
alți oamenii își văd  azi de rostul lor,
niciunul nu privește-n ochii mei
și nici eu însumi nu îi văd pe ei
pentru că-n locul unde sunt acum
e numai ceea ce aici nu este.

"Întodeauna să predicați Evanghelia, și, dacă este necesar, folosiți și cuvintele” Sf.Francisc de Assisi

“Să predic evanghelia nu aș putea
Știi că îngân cuvintele cu greu.”
Răspuns-a sfântul: De mă vei urma
Vei predica la fel cum predic eu.
 
În piața din oraș când au intrat,
Copiii către sfânt s-au repezit
Și mere coapte el le-a dăruit,
Apoi pe toți i-a binecuvântat.
 
Sfântul, văzând o precupeață slabă
Ce se căznea sacii să și-i deșarte,
L-a luat pe ucenicul lui deoparte
Și l-a rugat să o ajute la tarabă.
 
Împărțind cu ei frânturi de pâine
Oamenii își mărturiseau păsurile,
El le-a cerut să-și tragă sufletele
Departe de grija zilei de mâine.
 
O mamă tristă, sfântul a văzut.
Micuțul avea febră și plângea,
Iar sfântul l-a atins cu mâna sa
Rugându-se și febra i- a scăzut.
 
Și i-a spus mamei, acasă de îndată
O supă să gătească, apoi l-a rugat
Pe ucenic și-acesta bucuros i-a dat
Verdeața ce-o  primise ca răsplată.
 
S-a lăsat seara și sfântul l-a chemat
Pe ucenic, să se întoarcă-n schit,
Dar predica? a-ntrebat el uimit,
Iar sfântul i-a răspuns; Am predicat!