Trecut-au timpuri

În jurul meu totul era atât de mare
precum  piciorul mesei, de exemplu
care părea coloana unui templu.
Afară când ieșeam, prieten eu eram
cu buburuze, libelule și cu fluturi.
 
Când am crescut, totul s-a micșorat
piciorul mesei nu se mai zărea
pe masă, doar țigări, gin și cafea.
Afară când ieșem, prieten eu eram
cu zâmbete, zulufi și cu săruturi.
 
În jurul meu totul e-atât de liniștit
pe masă un pahar de vin și pâine
sorb și mânânc, clipind ziua de mâine.
Și când afară ies, prieten sunt
cu ceață, promoroacă și cu vânturi.