ulima confesiune a unui gândac

mereu trec de peretele acesta transpirând,

mi-e teamă să nu cad pe spate, mi-ar fi

aproape imposibil să mă ridic, iar pavajul

până la casa mea e imens și plin de pericole,

dincolo de apă, dincolo de noroi, sunt acei

pași uriași ai zeilor care ne strivesc cu

umbra tălpilor lor și acum vă las, trebuie

să trec cât mai repede ... ah!

o firimitură fărâmițată de psalm

de ce sunt trist
că am ajuns la anii de dezgust
de ce sunt trist
că nici sărutul nu mai are gust
de ce sunt  trist
că toată viața am trecut prin foc
de ce sunt trist
când flăcările nu m-au ars deloc
de ce sunt trist
când Domnul m-a salvat mereu
de ce sunt trist
că încă n-a chemat numele meu.

O altă firimutură de psalm

Apropiindu-se de El, un cărturar I-a zis așa:
învățăorule, te voi urma oriunde tu vei merge
și Domnul i-a răspuns că animalul are vizuina sa
și pasărea un cuib, El n-are unde capul să și-l plece,
deși în casa cărturarului, în casa mea și -n casa ta
un pat cu -o pernă și un giulgiu se găsește.

 

Dans

Da, viața se trăiește în balans
Pruncul e liniștit prin legănare
Iar mai târziu se clatină-n picioare,
Și face primii pași ai lui de dans.

Da, viața se trăiește în balans
Când el și ea în viață se-ntâlnesc
Și pașii lor pe rând se împletesc
Firesc numai în ritmul lor dans.

Tristețe monorimică

Bobocii când se sparg și dau în floare
pe-același ram un alt boboc apare,
când floarea ofilește, dă în floare
zâmbind acel boboc și nu îl doare
că acea floare lângă dânsul moare!

Și cum să neg că sufletul mă doare
când cea mai fragedă făptură de sub soare
cu-al său parfum de rai, ea dă în floare
pe-același ram cu alta care moare?!
 

Prezumție

E un tată ce dă fiului său șarpe în loc de pește,
și-n loc de ou, o scorpie vitegră și e și cel care
nu va da pâine prietenului în miez de noapte
supărându-se chiar pe îndrăzneala lui, rău
fiind nu aduce niciun dar aproapelui său.
Doar Domnul Iisus, în mila sa pentru noi
ne-a dat această prezumție de nevinovâție.

digitalizare

acum ochiul meu e vigilent
cu mine, mă privește atent
urechile îmi sunt adaptate
cuvintelor standardizate.
 
și când sărut sunt atent
să fie după regulament
buzele îmi sunt adaptate
protecției personale de date.
 
 

Taci

 

Taci și înghte porția ta de viață
așa râncedă  cum e, cu iz de tine
nu mai molfăi restul zilelor tale
fără gust și nu te mai plânge
că soarele nu-ți mai încălzește
ciolanele, învață doar să taci.
 

Definiție

ce este rima?
un surâs al cuvintelor
ce este ritmul?
inima pulsând în silabe
ce este laitmotivul poemului?
eterna revenire a Iubirii.
 

e timpul

e timpul să înveți a lăsa
munca ta istovită sub soare
e timpul să te speli de sudoare
e timpul să înveți a uita
 
e timpul să prinzi iarăși fluturi
și sâ-i îndeși prin buzunare
e tmpul să mirosi iar o floare
e timpul de timp să te scuturi.

Altă firimitură de psalm

Îmbătrânind, noi nu mai înflorim
și devenim în viață-o buruiană
amară, tristă, neluată-n seamă
și neiubiți, nu știm să mai iubim.
 
Doar când Zefirul frunzele răsfiră
chiar dacă, totuși nu mai înflorim
noi știm din nou în viață să iubim
când Cineva alături ne respiră.