Nepăsare

Cu cât trec anii, cu atât mă năpădesc buruienile
nepăsării, care, crescând sub soarele torid, sub
luna  palidă, în ploi sau furtuni și- n vânturile
reci, mă țin în viață. Nu mai plivesc iarba, nu
mai surâd rozelor îmbujorate, nu mai bârfesc
cu roșcatele și nu-i  mai servesc niciunui crin.