Și, totuși

Lasă lumina Soarelui să-ți gâdile ochii,

alungă acei ochelari fumurii și lasă-ți

părul udat de ploaie, închide umbrela

calcă prin băltoacele reci e și lasă-le

să-ți umezească gleznele, nu le ocoli.

Gustă fulgii reci de nea, înghețata ta 

de când erai copil, dezleagă-ți fularul

lasă vântul să se joace prin  părul tău

aruncă pălăria. Umple buzunarele cu

frunze, petale, coji, sâmburi de fructe,

aruncă chitanțele, deschide ferestrele

noaptea și cochetează cu Luna, prinde

un fluture pentru că tu nici nu știi cât 

de mult vei jindui în zilele din urmă

să mai prinzi ceva din viața aceasta.

 Dragele mele, dragii mei

Timpul rece

Ne scuturăm ușor de amintri

Timpul trece

Ni se preling din ochi iubiri

Timpul trece

Și între noi, firesc

Timpul trece

Distanțele tot cresc

Timpul trece

De noi ne vom răci

Timpul trece

De noi nu vom mai ști

Metamorfoză

Mi - am înfulecat zilele, clipă cu clipă

unele erau calde, altele reci, deseori

dulci, uneori amare, până acum, când

trupul meu greoi a devenit o crisalidă

abia trăgându-și sufletul și, atunci, cu vin

buzele mi le umezesc din plin, strecurănd

seara o aripă, o aripă altă seară până când

bunăoară, sufletul meu va zbura spre divin!

O firimitură uscată de psalm

Dă - mi, Doamne, o zi în care eu
să nu fac nimic, doar să deschid
larg fereastra, să închid ochii și
să tac, să simt adierea zilei în păr
să mă bâzâie muștele și furnicile
să-mi escaladeze ușor picioarele.  
Fluturii să-mi lipească pleoapele
vântul să-mi risipească șoaptele
seara, apusul să-mi taie răsuflarea
să - nvăț a mă simți în largul meu
cu moartea!
 

Hipnotică

Pășind  în dormitor, fereastra respiră liniștită
ușa nu mai scrâșnește, șifonierul tace, nu mai
mormăie printre haine, covorașele-mi sărută
tălpile din toate colțurile. Chipul din  rama
de pe noptieră îmi face cu ochiul, iar patul
geme când mă întind și cearșaful tremură
în cute de emoție! Perna îmi șoptește vise
plăcute. Și-atunci, din așternutul meu regesc, 
așa iubit cum sunt, mi-e greu să mă trezesc!

 

Definiție

Un porumbel gulerat zburând
fericit pe azurul cerului, pășind
însă stingher printre oameni, e 

poetul.

 

Poezie neterminată

Dimineața, roua sărutului tău
tresărea petalele ochilor mei
ce zâmbeau soarelui licărind
În privirile tale.
 
Seara, adierea zulufilor tăi
alunga frunzele uscate din
amintiri, soarele asfințind
pe buzele tale.
 
Noaptea,...

Gelozie

În fiecare dimineață mereu toți sunt
geloși pe soarele meu, deoarece li se
pare mai cald și mai mare, iar seara,
când luna mea pe cer răsare, sunt triști
că mă scald numai eu în voluptoasa-i
lumină. Am eu vreo vină că mă iubește?
 
Toți se întreabă de ce păsărelele mele
au trilul atât de fermecător și de duios. 
Le șoptesc lor că le hrănesc cu firimituri
din poemele mele și le mărturisesc că
alături de ele, soarele meu și luna mea
legănate-s mereu de ritmul versului meu.
 

 

Penelopa ridică iar din sprâncene și

nu se mai uită la mine deși știe cine sunt
anii au îmbrăcat-o cu piele și tăceri uscate
piciorul patului de măslin viu se ofilește
nopțile și zilele  trec pe lângă noi mute.

Mă întreb uneori dacă mă mai așteaptă
Calypso cea plină de mângâieri și plăceri
nemuritoare, trezindu-mi trupul în lăstar
de floare, dar zeii îmi ascund locașul ei.
 

 

Devenire

Deși carne din carnea ta, sânge din
sângele tău, fiul tău imparte lumii
cu propria privire, ziua de mâine,
precum  Domnul Iisus a împărțit
lumii Tatălui Său, propria pâine.

Singurătate

 

Mi s-au pierdut toate visările
în ceața amăruie a dimineții,
iar la asfințitul de foc al soarelui,
ochii mei cască picotind plictisiți
și mă cuprind de umeri aburii tristeții;
transpir atâta singurătate în jurul meu,
încât încep să fug de mine însumi.

 

Rubaiat matinal

 

De când zulufii tăi s-au risipit în zori 
mă doare și absența ta îmi dă fiori 
și când te regăsesc într-un parfum de floare 
tresar și inima îmi bate in ritmul buclei tale. 

Balada adolescentului îndrăgostit (restituiri 1992)

Cine-ar putea să mă - ntoarcă din drum
și să-mi umbrească zâmbetul acum,
când ea m-a sărutat,
nici vântul nu mă întoace din drum,
nici soarele nu mă orbește acum,
când ea m-a sărutat
și ce-ar putea să mă-ntoarcă din drum,
când clipa se oprește chiar acum,
când ea m-a sărutat?
 

Dulce somn

E firesc să mă gândesc la moarte,
în fiecare dimineață pe patul meu
las celule moarte. În fiecare seară
sunt trist că mi-a mai murit o iubire
și dorm în neștire în fiecare noapte
fără dorința de a mă mai trezi.