Zori de copil

 Trezit în zori cu frenezie:

"De ce nu dormi, copil poznaș?"

"Păi, visele s-au terminat...

 Și mă dau jos acum din pat

 Să desenez un pisoiaș

 Cu pălărie!"

Ploaia

De unde să știe ei că ploaia e numai a noastră,

că numai noi doi îi călcăm veseli băltoacele 

și ne gustăm unul altuia picăturile de pe obraji?!

Ei trec încruntați, îngrijorați, neajutorați.

ploaia e rece cu ei și frigul le pătrunde în oase,

pentru că ploaia ne iubește numai pe noi.

Ploaia nouă ne picură-n ochi rouă proaspătă

ca să ne înflorească mereu iubirile în priviri

și răpăie în ritm de dans numai pentru noi.

Și când ne vor crește printre riduri tristețile

de nisip și ochii uscați vor tânji după lacrimi

ploaia va lăcrima, ploaia va plânge pentru noi.