Tatăl
nostru
Care
ești in ceruri
Sfințească
se Numele Tău
Vie
împărăția Ta,
Facă-Se
voia Ta,
Precum
in cer așa si pe pământ
Sau
precum pe pământ așa și în cer
Facă-se
voia noastră.
Pâinea
noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o
nouă astăzi,
Dar
cu măsură, e prea proaspătă,
Prea
miroase a rai și obrajii devin
prea
bucălați ca de copil fericit.
Astăzi
orice dietă elimină pâinea,
Trebuie
să fim cât mai slabi in viață.
Și
ne iartă nouă greșelile noastre,
Precum
și noi iertăm greșiților noștri,
Atât
cât putem ierta, până la urmă
Greșelile
lor sunt satisfacția noastră!
Și
nu ne duce pe noi în ispită,
-Dar
noi Doamne, Te ascultăm
Și
ne lăsăm duși de Tine mereu-
Ci
ne izbăvește de cel rău,
Dar nu de noi înșine,
Doamne,
iartă-ne!
Îmi reproșa ceva,
vocea ei tăia aerul ca un cuțit
îi răspundeam răgușit,
nu pricepeam mai nimic,
ochii mi se tulburau, se întunecau și o ploaie rece
s-a stârnit! Cerul
se încrunta, soarele se ascundea
după nori, ea
fulgera și tuna cuvintele, tăindu-mi
răsuflarea, și-mi
înghițeam în sec vorbele.
Afară se întuneca, luna roșea când ne asculta
stelele leșinau
și cădeau, pământul se cutremura
păsările țipau,
copiii urlau, corbiii croncăneau
oceanele se
învolburau, toți oameniii tremurau!
Când fiul s-a
așezat între noi, amândoi am amuțit
Norii s-au
îndepărtat și, timid, soarele s-a
ivit!
Cam asta-i tot!
