Ce pot să spun

 

Îmi reproșa ceva, vocea ei tăia aerul ca un cuțit
îi răspundeam răgușit, nu pricepeam mai nimic,
ochii mi se tulburau,  se întunecau și o ploaie rece
s-a stârnit! Cerul se încrunta, soarele se ascundea
după nori, ea fulgera și tuna cuvintele, tăindu-mi
răsuflarea, și-mi înghițeam în sec vorbele.
Afară se întuneca, luna roșea când ne asculta
stelele leșinau și cădeau, pământul se cutremura
păsările țipau, copiii urlau, corbiii croncăneau
oceanele se învolburau, toți oameniii tremurau!
Când fiul s-a așezat între noi, amândoi am amuțit
Norii s-au îndepărtat și, timid, soarele  s-a ivit!
Cam asta-i tot!