Recviem (profesorului Daniel Stănica)

Prietene, te rog să râzi din toată inima ta
din tot sufletul tău, din toți dinții tăi mari
luminați de soare, prietene dă-mi un semn
o ecuație, un simbol, o axiomă, o elipsă
cu mustața ta groasă de matematician.
Ajută-mă cu zâmbetul tău cald să-nțeleg
plecarea ta. Erai atât de vesel și de liniștit
și atât de iubit, incât Dumnezeu te-a râvnit
și ți-a dăruit un colț de rai. Dar, tu, dințosule
tu  hlizitule, tu iubitule, pe noi cui ne la;i?