E atât de cald

 

E atât de cald, încât mi se scurge
chipul, riduri cu riduri pe ochii lor
și ei se șterg.

E atât de cald încât sufletul meu
dospește ca o pâine în ochii Lui
și El mă gustă.

Ferestre

Ferestrele casei mele au deschidere spre ploaie
ușa e mereu legănată de-un vânt, când rece,
când plăpând. Pragul a mai crescut de curând
și deseori mă împiedic. Canapeaua mă cuprinde
între pernuțele ei moi, trecute de prima tinerețe
și de-abia mă pot ridica din brațele ei, iar patul
mă primește cu răceala unui cavou. Mi-e frig,
Ferestrele casei mele au deschidere spre ploaie.