Neastâmpăr

Ceva -i lipsește vieții mele
poate o femeie frumoasă
cu părul întunecat, cu buzele
silabisind luna, cu palmele
răsărind soarele pe frunte
sau, poate, acel copil căruia
îi zâmbeau zorile dimineții
ori a tinereții înfrigurare
când te bucură dorul ce
doare sau acea iubire care
te dorește așa cum ești
ridat de ani sau poate că-i
lipsesc din cealaltă viață
vești.

 

 

Nepăsare

Cu cât trec anii, cu atât mă năpădesc buruienile
nepăsării, care, crescând sub soarele torid, sub
luna  palidă, în ploi sau furtuni și- n vânturile
reci, mă țin în viață. Nu mai plivesc iarba, nu
mai surâd rozelor îmbujorate, nu mai bârfesc
cu roșcatele și nu-i  mai servesc niciunui crin.