Adulație (A mea-i lumea toată)

Ascultați popoare și luați aminte

A mea-i lumea toată, țineți bine minte!

Când de fericire, ochii-mi scânteiază

Toată lumea râde, cântă și dansează,

 Însă, dacă lacrimi mi se scurg sub gene,

Toată lumea plânge, se sufocă, geme.

Mă doare, vă doare! luați bine seamă,

Omenirea toată depinde de-o toană!

Libertatea voastră-i nepăsarea mea

Dac-ar fi să-mi pese, toți ați dispărea!

Doar ce văd există, ce nu văd, visez,

Ca să prindeți viață, stați să vă scanez,

Fiecare este umbra mea sub soare

Scundă sau înaltă, după-a mea mișcare!

Să-mi aduceți daruri și laude multe

Drept recunoștință-a vieților mărunte!

Și vegheați-mi somnul, orice vis plăcut

Este pentru lume, un nou început!

 Aș putea eu multe să vă cer, dar gata,

 Plec acum acasă, că mă ceartă Tata!

28.07.2020

Întoarcerea fiului

Viața și-o risipi

în grabă și-n multe păcate.

Și toate acestea, numai

ca să se întoarcă la Tatăl său.

(26.07.2020)

Torid

Sub un soare torid

caii de foc

mușcă din asfalt.

M-aș răcori 

în marea de topaz 

a ochilor tăi,

Însă tu fugi

departe de pașii mei

fata morgana.

                                                                                                                                                                       

Cu ce se servește poezia?

Poezia se servește cu dragoste,

a șoptit fata aceea cu ochii mari și umezi, de după colț.

Poezia se servește cu o mângâiere pe frunte,

a rostit repede un copil și a fugit intimidat.

Cu o cană de lapte cald și biscuiți,

a spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.

Poezia se servește cu o cafea neagră și în timp util,

a mustăcit din mașină, la semafor, un șofer grăbit.

Poezia se servește cu puțină tărie,

a mormăit un chefliu moleșit pe o bancă.

Noi servim doar epitafuri cu medicamente,

a zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.

Ascult, merg mai departe și iar întreb:

Voi știți cu ce se servește poezia?

Întrerupere

De câte ori vreau să dorm,

Mă întrerupe un căscat.

De câte ori vreau să mă trezesc,

Mă întrerupe un vis.

De câte ori vreau să vorbim,

Mă întrerupe tăcerea ta.

De câte ori vreau să vorbesc cu Dumnezeu,

Mă întrerupe viața. 
                                         

(18.0.2020)

Luna

Luna palidă, în patul meu.
Hei, de ce stai tristă aici,
Când afară, înfrigurată,
Noaptea te așteaptă?

Joc cu perne

Peste noapte, perna mea
Spre mirarea mea, a ta
și-a oricui
a făcut șapte pui
pufoși și moi,
care, jucăuși
ca niște pisoi,
se ascund după uși.

Seara, după o joacă năucă
adorm pernuțele pe unde apucă,
pe pat, pe sub pat,
în dulap
și pe covor.
Cu grijă firească
le ridic ușor,
să nu se trezescă.

Culc capul pe pernă
cu părul vâlvoi, plin de fulgi
și ea mă alintă prin beznă
șoptind în urechi, vise dulci!

16.07.2020

Paradisul, dacă

Dacă ai respirat prospețimea primăverii

Dacă ai trăit tremurul primului tău sărut,

Dacă ai ținut în palma ta o palmă de copil,

Dacă te-a  îmblânzit o mângâiere tandră,

De ce te mai întrebi dacă există Paradisul?

Mă întreb

Dacă aș fi fost

O picătură de apă într-un ocean?

Dacă aș fi fost

O rădăcină înfiptă adânc în țărână?

Dacă aș fi fost

O piatră spălată de ape ?

Neliniștit aș fi fost

Dacă nu aș ști

Că o picătură,

o rădăcină,

o piatră

Voi fi!

12.07.2020

Haiku (Însigurare)

De când ai plecat
s-a așternut zăpadă
în inima mea.

Cum să mai beau liniștit?

(Restituiri 1996)

Cum să mai beau liniştit,
O cafea neagră cu lapte şi o buză de zahăr ?!
Părul tau, pielea ta lăptoasa, buzele tale dulci…….
Și cum să mai aprind o tigară,
Când ceva mă arde in piept?

Puritate

În pragul iernii,

înverzește grădina

sufletul tău pur.

(Haiku)

O poveste cu ceai

           (pictură de Kuzma Petrov-Votkin, 

                                                                                                 În spatele samovarului)

Erau mereu nedezlipiți în lumea lor caldă,

Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii

Și deschideau zilnic ferestre spre fericire.

O fereastră s-a deschis spre lumea noastră rece

Și pasiunea se risipi cu aburii ceștilor de ceai.

Ochii li s-au deschis și se priveau nedumeriți,

Buzele se dezlipeau cuminți din sărut.

Li s-au descâlcit mâinile una din alta

Și s-au retras timide sub masa tăcerii.

''S-a răcit ceaiul, a spus ea cu glas  răgușit,

Închide toate  ferestrele, e atât de frig

Că mi-au dat lacrimile.'' Și el le -a închis.

(02.07.2020, la birou)

Acasă, cu dragoste

Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
Vezi că se ard cartofii, stai să deschid fereastra
De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?

Da, te iubesc, știi bine, n-am s-o repet și basta,
Vai, m-am lovit - la dracu’- e vraiște casa asta!
Mă doare mult acuma când știu că nu mă crezi,
Sunt rece c-am pus gheață, te văd cum tu mă vezi.

Mi-a mai trecut …durerea, nu iubirea!
Vrei să mă prinzi cu vorba, de ce te pierzi cu firea?
Da, te iubesc și-mi spui că asta-i o minciună,
Că de mai multă vreme nu te consider bună?!

Am spus întotdeauna că tu ești cea mai bună,
Nu știu cum sună asta, hai, spune tu cum sună!
Da, te iubesc, stii bine că nu o fac pe prostul
Mă duc să deschid ușa, sună băiatul nostru!

(din ciclul Amintiri din bucătărie, 23.06.2020)