Poezia
se servește cu dragoste,
a
șoptit fata aceea cu ochii mari și umezi, de după colț.
Poezia
se servește cu o mângâiere pe frunte,
a
rostit repede un copil și a fugit intimidat.
Cu
o cană de lapte cald și biscuiți,
a
spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.
Poezia
se servește cu o cafea neagră și în timp util,
a
mustăcit din mașină, la semafor, un șofer grăbit.
Poezia
se servește cu puțină tărie,
a
mormăit un chefliu moleșit pe o bancă.
Noi
servim doar epitafuri cu medicamente,
a
zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.
Ascult,
merg mai departe și iar întreb:
Voi
știți cu ce se servește poezia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu