(pictură de Kuzma Petrov-Votkin,
În spatele samovarului)
Erau
mereu nedezlipiți în lumea lor caldă,
Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
Și deschideau zilnic ferestre spre fericire.
O fereastră s-a deschis spre lumea noastră rece
Și pasiunea se risipi cu aburii ceștilor de ceai.
Ochii li s-au deschis și se priveau nedumeriți,
Buzele se dezlipeau cuminți din sărut.
Li s-au descâlcit mâinile una din alta
Și s-au retras timide sub masa tăcerii.
''S-a răcit ceaiul, a spus ea cu glas răgușit,
Închide toate
ferestrele, e atât de frig
Că mi-au dat lacrimile.'' Și el le -a închis.
(02.07.2020, la birou)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu