Mergea aproape zilnic la magazinul din colț
unde erau rânduite pe raft micile plăceri ale vieții;
- Ce faci bătrâne, după țigări? întreba unul.
- Aș, nu mai sunt înfumurat demult! Mai am doar tărie să cer,
răspundea el, șuierind un zâmbet printre dinții rărriți.
Pașii lui cadențați trasau aceeași alee de peste un sfer de veac
și fruntea lui ridată ca un grătar îngălbenea frunzele copacilor.
Ajuns acasă își golea punga pe masă și ziua următoare rămânea goală,
până intra iarăși in magazinul din colț unde erau rânduite toate.
Cugeta uneori să se ghemuiască pe un raft alături de micile plăceri
ale vieții, dar știa că era o povară pentru coșul zilei cu ambalajul
său mototolit și cu termenul expirat și atunci își inghițea gândul în sec.
- Ce faci bătrâne, după tărie? întreba unul.
- Aș, doar o bere încă mai rece ca mine!
Aleea de peste un sfert de veac îi trasa pașii spre casă unde își golea
punga pe masă și ziua următoare rămânea goală.
- Ce mai face bătrânul? După bere? a întrebat unul.
- Nu, cred, a răspuns altul, a trecut de magazin pe altă alee și a dat colțul.
