Copiii nu se sfiesc să cadă în genunchi
ca să scoată o găză din picătura de apă,
să plângă, suferind după floarea ofilită
întrebând dacă pe mama ei nu o doare,
să se roage de tatăl lor să o facă la loc.
Copiii nu se sfiesc să râdă în clinchete
să se joace, să danseze și să-și întindă
aripile lor de îngeri în această lume
în care paradisul a fost demult uitat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu