Drumul bătrânului

Mergea aproape zilnic la magazinul din colț

unde erau rânduite pe raft micile plăceri ale vieții;

 -  Ce faci bătrâne, după țigări?  întreba unul.

 -  Aș, nu mai sunt înfumurat demult! Mai am doar tărie să cer,

răspundea  el, șuierind un zâmbet printre dinții rărriți.

Pașii lui cadențați trasau aceeași alee de peste un sfer de veac

și fruntea lui ridată ca un grătar îngălbenea frunzele copacilor.

Ajuns acasă își golea punga pe masă și ziua următoare rămânea goală,

până intra iarăși in magazinul din colț unde erau rânduite toate.

Cugeta uneori să se ghemuiască pe un raft alături de micile plăceri

ale vieții, dar știa că era o povară  pentru coșul zilei cu ambalajul

său mototolit și cu termenul expirat și atunci își inghițea  gândul în  sec.

-         Ce faci bătrâne, după tărie?  întreba unul.

-         Aș, doar o bere încă mai rece ca mine!

Aleea de peste un sfert de veac îi trasa pașii spre casă unde își golea

punga pe masă și ziua următoare rămânea goală.

-         Ce mai face bătrânul? După bere? a întrebat unul.

-         Nu, cred, a răspuns altul, a trecut de magazin pe altă alee  și a dat colțul.